Decretul-lege nr. 115/1938 cuprindea dispozikţii clare, precise, în legătură cu diferitele categorii de înscrieri existente sau succeptibile de a exista în cartea funciară. Din ansamblul acestor înscrieri o importanţă juridică deosebită o prezenta înscrierile efectuate după obiectul lor.
Intabularea, înscrierea provizorie şi notarea
Astfel, potrivit art. 5 din acest act normativ, înscrierile în cartea funciară sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.
Intabularea şi înscrierea provizorie aveau ca obiect drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară (art. 1, 11, 58-109). Deşi au acelaşi obiect, intabularea şi înscrierea provizhorie se deosebesc prin faptul că, în primul caz, este vorba de o înscriere definitivă (perfectă), în timpce, în al doilea caz, doar de o înscriere imperfectă, nedefinitivă (condiţională), care numai prin justificare devine o intabulare propriu-zisă.
Legea nr. 7/1996, în forma iniţială din 1996, nu a urmat această terminologie deja consacrată (întâlnită şi în dreptul comparat), însă nici nu a reglementat, în terminis, felurile înscrierilor după obiectul lor, deşi a întrebuinţat, pe alocuri, şi denumiri diferite pentru anumite înscrieri.Această lacună a fost ulterior complinită, până la o eventuală intervenţie legislativă, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară ale judecătorilor din 1997.
In acest scop, în Regulament s-au introdus o serie de texte legale, dintre care amintim art. 44 potrivit cu care: „Înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri:
a) intabularea dreptului de proprietate, a celorlalte drepturi reale principale şi a drepturilor reale accesorii imobiliare;
b) încrierea provizorie a acestor drepturi sub condiţia justificării lor ulterioare;
c) notarea altor raporturi juridice, a incapacităţilor, drepturilor personale, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.” (s.n.).
Legea foloseşte denumirea generică de înscriere atât pentru înscrierea obligatorie a drepturilor reale imobiliare şi a sarcinilor reale şi drepturilor personale, anume prevăzute de lege, cât şi pentru înscrierea facultativă a actelor şi faptelor juridice referitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor, aflate în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară (art. 19, 25 şi 38); or, cum în primul caz, efectul înscrierii este ca aceasta să devină opozabilă terţilor ori chiar să stingă, prin radiere, drepturile tabulare, iar în cel de al doilea caz, pentru ca terţii să fie uneori ţinuţi să suporte efectele lor juridice, iar alteori să fie numai informaţi despre înscriere, ar fi fost indicat ca fiecare din aceste înscrieri să fie diferenţiată şi evidenţiată printr-o denumire deosebită şi sub aspect terminologic. În acest fel s-ar cunoaşte mai uşor cele două feluri de înscrieri, dar s-ar şi preveni eventualele confuzii sau interpretări greşite din cauza unei insuficiente individualizări, în anumite cazuri concrete, a înscrierilor respective.
După modificarea fostului art. 61 (devenit art. 59, după republicare) s-a suprimat denumirile particulare de înscriere cu carcater nedefinitiv şi de înscriere definitivă, respectiv de înscriere pe baza documentelor cadastrale nedefinitive în opoziţie cu înscrierea pe baza documentelor cadastrale definitive, deşi a fost menţinută distincţia dintre înscrierile sporadice, făcute la cererea persoanelor interesate, şi înscrierile sistematice, făcute din oficiu, după introducerea cadastrului general pe un teritoriu administrativ, în condiţiile art. 66.