După efectele juridice produse de Decretul-lege nr. 115/1938 deosebea trei categorii de înscrierii: constitutive ­de drepturi reale, pentru opozabilitate faţă de terţi şi înscrieri cu efecte pur informative (art. 17, 30 şi 82). Iniţial, Legea nr. 7/1996 a renunţat la efectul translativ sau constitutiv de drepturi reale, reglementând două categorii de înscrieri: pentru opozabilitate faţă de terţi şi în scop de informare (art. 27 şi 40 ab origine), însă, după modificările recente aduse acesteia (prin L. nr. 247/2005) s-a consacrat efectul constitutiv în materia stingerii, prin radiere, a drepturilor tabulare (art. 20 alin. 2), precum şi opozabilitatea faţă de terţi a notărilor făcute la cererea persoanei interesate (art. 38). 

Prin urmare, în prezent, înscrierile efectuate în noile cărţi funciare avea efecte variate: constitutive, de opozabilitate erga omnes sau informative, după caz. Este însă extrem de importantă delimitarea acestor categorii de înscrieri nu numai din punct de vedere teoretic, ci şi din punct de vedere practic, întrucât fiecare din aceste categorii de înscrieri produce efecte juridice deosebite.

Delimitare şi terminologie

Din punct de vedere juridic, înscrierea constitutivă (atributivă sau extinctivă) de drepturi este acea înscriere care reprezintă un element constitutiv al operaţiunii juridice având ca obiect constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar. În acest caz, constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea oricărui drept real imobiliar reprezintă o operaţiune complexă care descompune în două elemente componente: 1) un titulus adquirendi, adică o cauză legitimă, respectiv un act sau fapt juridic constitutiv, translativ, modificator sau extinctiv de drepturi; şi 2) un modus adquirendi, respectiv un mod juridic de dobândire, modificare sau stingere, pe care-l joacă în dreptul modern, de regulă, tradiţiunea sau publicitatea, adică, în speţă, înscrierea sau transcrierea titlului ori dreptului în registrele de publicitate imobiliară. Este cazul sistemelor reale de publicitate imobiliară (austriac, german, elveţian, olandez etc.), dar şi al fostului Decret-lege nr. 115/1938 (art. 17). Prin urmare, în lipsa înscrierii ori, după caz, în lipsa unui act sau fapt juridic valid, efectul constitutiv de drepturi nu se poate produce în mod absolut, adică nu numai faţă de terţi, dar nici între părţi, ceea ce însemnează că titular al dreptului va continua să rămână cel înscris, în mod valabil, în cartea funciară, adică titularul sau, după caz, antecesorul tabular. În prezent, face parte din această categorie radierea drepturilor tabulare (art. 20 alin. 2 din Lege).

Inscrierea pentru opozabilitate faţa de terţi

Inscrierea pentru opozabilitate faţa de terţi este acea înscriere de care depinde nu existenţa, ci numai opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale sau personale dobândite, modificate sau, după caz, stinse, în temeiul unui anumit act sau fapt juridic. În aceste cazuri, dimpotrivă, se apreciază că între părţi actul sau faptul juridic produce efecte translative, consitutive sau extinctive de drepturi, în mod imediat (automat) şi nemijlocit (principiul efectului translativ al convenţiilor), chiar în lipsa şi fără a fi nevoie de nici o înscriere sau altă formalitate prealabilă, însă faţă de terţi, în lipsa înscrierii, dreptul real dobândit, modificat sau stins nu produce nici un efect fiind cu alte cuvinte inopozabil acestora. În realitate, chiar între părţi, lipsa înscrierii este de natură să afecteze raporturile dintre părţi, cel puţin în cazul drepturilor reale (iar nu personale) supuse sistemului de carte funciară, deoarece antecesorul tabular rămâne titularul dreptului înscris în folosul său (cf.art. 30 din L. nr. 7/1996) şi poate dispune în continuare de el, potrivit , regulilor de carte funciară, ceea ce însemnează că, şi în aceste cazuri, înscrierea are caracter constitutiv sau, cel puţin cvasi-constitutiv, fiind un element esenţial al producerii transferului sau stingerii efective a dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară. Fac parte, în prezent, din această categorie: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea, în cazurile în care aceasta din urmă este obligatorie (v. art. 20 alin.1, art. 21, 25, 29, 38 şi 39 din Lege).

Inscrierea cu efect de informare

această înscriere are caracter pur declarativ, în sensul că de această înscriere nu atârnă nici existenţa şi nici opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale sau personale, a actelor, faptelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, ci o astfel de înscriere asigură numai ­informarea terţilor asupra situaţiei juridice reale a imobilului din cartea funciară şi, eventual, conferă titularului dreptul de a dispune de bun, potrivit ­regulilor de carte funciară. Intră în această categorie intabularea sau înscrierea provizorie a drepturilor reale opozabile erga omnes fără înscrierea în cartea funciară, în cazurile anume prevăzute de lege (art. 26 din L. nr. 7/1996), notarea actelor şi faptelor juridice privitoare le drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară care sunt opozabile erga omnes fără înscrierea cartea funciară (ex.: dreptul de preempţiune legală, calitatea de bun comun a imobilului, incapacitatea de exerciţiu, hotărârea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară sau a falimentului), ele urmând a fi făcute pentru a ­întregi cuprinsul cărţii funciare în vederea informării complete a terţilor, iar nu în scopul de a le fi opozabile.

Importanţă juridică

Din cele ce precedă, rezultă că înscrierile constitutive sau atributive de drepturi sunt elemente esenţiale pentru ca dreptul respectiv să se nască, modifice sau, după caz, să stingă, deoarece actul sau faptul juridic care constituie temeiul înscrierii nu poate produce un asemenea efect nu numai faţă de terţi, dar nici între părţi. Dimpotrivă înscrierile în scop de opozabilitate au o eficacitate redusă, deoarece acestea sunt necesare nu mai pentru ca drepturile ori situaţiile juridice valabil dobândite să poată fi valorificate contra oricărei persoane. 

Cât priveşte înscrierile declarative sau informative acestea nu produc efecte juridice specifice, ci numai asigură informarea terţilor cu privire la existenţa unor situaţii juridice pe deplin eficace, indiferent de orice altă formalitate de publicitate. Cu toate acestea, utilitatea lor nu poate fi tăgăduită, deoarece, în lipsa lor, terţii n-ar fi în măsură să cunoască de multe ori, în mod efectiv şi la timp, situaţiile juridice în cauză, fapt ceea ce uneori ­le-ar putea vătăma propriile interese. Spre ex., lipsa menţiunii punerii sub interdicţie judecătorească a titularului de carte funciară ar putea expune pe terţ riscului anulării actului de înstrăinare încheiat cu interzisul judecătores, chiar dacă nu ştia de luarea acestei măsuri (art. 144 C. fam.).