Pentru efectuarea intabuIării, cererea de înscriere trebuie însoţită de înscrisul original - un înscris autentic ori, după caz, un înscris sub semnătură privată - sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Dacă înscrierea se face în temeiul unei hotărâri jecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă (dacă este dată de instanţa penală) sau irevocabilă (dacă este dată de instanţa civilă). Dacă înscrierea se face în temeiul unei decizii administrative, se va prezenta înscrisul original (de ex., un exemplar al procesului-verbal de sechestru pentru luarea inscripţiei ipotecare pentru garantarea unei creanţe fiscale, decizia de restituire în natură a imobilului preluat de stat în mod abuziv, emisă în condiţiile L. nr. 10/2001 etc.) sau legalizată a acestuia.

Cât priveşte înscrisul original, acesta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe (art. 48 alin. I din Lege şi art. 90 din Regulament):

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) indică numele sau denumirea părţilor;

c) individualizează imobilul printr-un număr cadastral unic;

d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă nu este întocmit în limba română;

e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.

O menţiune aparte trebuie însă făcută în privinţa înscrisurilor sub semnătură privată. În prezent, înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţii, precum şi constituirea de drepturi reale asupra acestora, prin acte între vii, se poate face numai prin acte încheiate în forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 2, titlul X, din L. nr. 247/2005). Rezultă că înstrăinarea sau grevarea construcţiilor prin acte mortis causa (de ex., prin testament), precum şi înstrăinarea sau constituirea de drepturi reale asupra construcţiilor indiferent de natura sau destinaţia lor, pot fi făcute în continuare şi prin acte întocmite sub semnătură privată. În asemenea cazuri, condiţia prevăzută de art. 48 alin. 1 lit. e) din Lege (cerinţa ca actul translativ sau constitutiv de drepturi să fie însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului) nu trebuie întrunită, întrucât, prin ipoteză, este necesară doar în cazul în care legea sau, după caz, părţile impun respectarea cerinţei formei autentice.

Intabularea are ca obiect înscrierea drepturilor reale imobiliare.

Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt numite drepturi tabulare, iar drepturile tabulare alcătuiesc ceea ce în jurisprudenţă şi doctrină s-a numit şi se numeşte starea tabulară.

Sunt susceptibile de înscriere în cartea funciară următoarele drepturi ­reale imobiliare:

1 ° dreptul de proprietate;

2° dreptul de superficie;

3° dreptul de uzufruct, uz, abitaţie, administrare, concesiune, folosinţă servitute;

4° dreptul de ipotecă şi privilegiile imobiliare.

Intabularea stingerii unui drept real se numeşte radiere (cf. art. 20 alin. 2 din Lege; art. 5-6, 44, 89, 93 din Regulament).

Precizăm că intabularea constituie înscrierea obişnuită, normală, a drepturilor reale imobiliare şi este considerată, totodată, o înscriere definitivă, perfectă, în sensul că nu necesită vreo justificare ulterioară, cum e cazul înscrierii provizorii, care are caracter excepţional şi condiţional.

Intabularea este înscrierea având ca obiect drepturi reale imobiliare care produce efecte imediate şi definitive, de la data înregistrării cererii de înscriere.

După cum am arătat, iniţial Legea nu a folosit această denumire particulară pentru desemnarea unui asemenea gen de înscriere, dar această lacună a fost acoperită, cel puţin la nivel enunţiativ, prin recenta modificare adusă de Legea nr. 247/2005 (art. 26 alin. 4), fiind suplinită anterior şi de Regulament (art. 44).

Intabularea este o înscriere definitivă, în sensul că, o dată cererea de înscriere admisă, efectele intabulării se produc instantaneu şi deplin, pe data înregistrării cererii de înscriere (art. 25 alin. 1), fără a mai fi nevoie de aducerea la îndeplinire, respectiv de săvârşirea unei proceduri completatoare din partea aceluia în profitul căruia s-a săvârşit intabularea. În acest sens se spune că intabularea este o “înscriere necondiţionată” în antiteză cu înscrierea provizorie, care necesită justificarea ulterioară. Prin urmare, nu dreptul, ci înscrierea este definitivă, desăvârşită, deoarece intabularea unui drept real imobiliar se poate face şi sub condiţie rezolutorie ori afectat de un termen extinctiv sau cu alte restricţii izvorâte din lege ori din voinţa părţilor (de ex., fidei comissum de residuo, interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dreptul de preempţiune etc.), însă, în toate aceste cazuri “nu înscrierea se admite condiţional, ci dreptul intabulat are o condiţie incertă”, pe când în ipoteza intabulării în toate cazurile petiţionarul nu are sarcina de a suplini anumite lipsuri şi astfel nu se poate vorbi vreo sancţiune contra lui (de eventuala suprimare a dreptului o dată înscris), cum vom vedea că se întâmplă în cazul înscrierii provizorii care nu este justificate, în condiţiile prevăzute de lege.

b) Reglementare. Înscrierea cu titlu definitiv a drepturilor reale imobiliare este reglementată atât în Legea nr. 7/1996, cât şi în Regulament.