Intabularea este înscrierea având ca obiect drepturi reale imobiliare care produce efecte imediate şi definitive, de la data înregistrării cererii de înscriere. Legea nu a folosit această denumire particulară pentru desemnarea unui asemenea gen de înscriere, dar această lacună a fost acoperită, cel puţin la nivel enunţiativ, prin recenta modificare adusă de Legea nr. 247/2005 (art. 26 alin. 4), fiind suplinită anterior şi de Regulament (art. 44).

Intabularea este o înscriere definitivă, în sensul că, o dată cererea de înscriere admisă, efectele intabulării se produc instantaneu şi deplin, pe data înregistrării cererii de înscriere (art. 25 alin. 1), fără a mai fi nevoie de aducerea la îndeplinire, respectiv de săvârşirea unei proceduri completatoare din partea aceluia în profitul căruia s-a săvârşit intabularea. În acest sens se spune că intabularea este o “înscriere necondiţionată” în antiteză cu înscrierea provizorie, care necesită justificarea ulterioară. Prin urmare, nu dreptul, ci înscrierea este definitivă, desăvârşită, deoarece intabularea unui drept real imobiliar se poate face şi sub condiţie rezolutorie ori afectat de un termen extinctiv sau cu alte restricţii izvorâte din lege ori din voinţa părţilor (de ex., fidei comissum de residuo, interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dreptul de preempţiune etc.), însă, în toate aceste cazuri “nu înscrierea se admite condiţional, ci dreptul intabulat are o condiţie incertă”, pe când în ipoteza intabulării în toate cazurile petiţionarul nu are sarcina de a suplini anumite lipsuri şi astfel nu se poate vorbi vreo sancţiune contra lui (de eventuala suprimare a dreptului o dată înscris), cum vom vedea că se întâmplă în cazul înscrierii provizorii care nu este justificate, în condiţiile prevăzute de lege. b) Reglementare. Înscrierea cu titlu definitiv a drepturilor reale imobiliare este reglementată atât în Legea nr. 7/1996, cât şi în Regulament.